Cand se vorbeste de competitii pentru amatori, nu inseamna ca nu se lupta ca lumea, ci ca per ansamblu nu se poate face comparatie cu profesionismul. Pe parcursul vietii mele petrecute in lumea amatorismului la inceput si mai apoi a profesionismului, am auzit nu o data ideea ca cineva ajunge profesionist pentru ca s-a pregatit multi ani si ca din aceasta cauza e mai bun. Dar lucrurile nu stau asa.

In acest mod sunt ademeniti multi sportive sa incerce sa ajunga la profesionism, bazandu-se pe buna sa credinta si pe multele sale sacrificii, dar va ajunge sa fie stors de bani si sa descopere ca nu primeste nimic in schimb.

Diferenta dintre amatori si profesionisti sta in primul rand in calitatea invatamintelor primite, in scoala tehnica aleasa. E foarte important sa stii sa alegi, sau sa ai posibilitatea sa fi sfatuit corect unde sa incerci sa inveti in mod profesionist aceasta disciplina.

Cel care invata trebuie sa cunoasca absolut obligatoriu ceea ce vrea sa transmita in cele mai mici detalii, miile de feluri diferite de exprimare a tehnicilor, procesele evolutive ale studentului chiar inainte de a putea preda metodica potrivita. Trebuie sa aiba cultura adegvata acestei discipline, trebuie sa cunoasca diferenta substantiala intre aceasta si alte discipline de contact. E important ca el sa stie si sa transmita emotiile corecte studentilor, si nu e mai putin semnificativ ca trebuie sa poata induce propria dragoste pentru Muay Thai in inimile acestora, ajutand astfel pe toata lumea sa atinga in modul cel mai corect obiectivele ambitioase pe care si le propun cand intra in sala de pregatire.

Cu parere de rau trebuie sa afirm ca sunt cu adevarat putini profesorii de Thai Box, si chiar din alte discipline, cu toate aceste calitati in Romania.

Ba mai mult, oportunitatile de castig in viata sociala din acest domeniu imping multi asa-zisi antrenori sa deschida sali de pregatire si sa inoculeze in studentii lor ideea de a lupta pentru a putea participa la variatele competitii din toata tara, deoarce se poate castiga usor in cateva minute mai mult decat un salar mediu la o slujba normal.

Aceasta politica generalizata  ignora cu buna stiinta istoria de peste 1500 de ani a acestei discipline, transformando, cu cel mai scazut nivel calitativ exprimat in diverse turnee de sportivi prost pregatiti, in ceva considerat de multi moderatori un sport periculos si unde parintele nu gaseste intotdeauna un lucru bun pentru fiului sau fiica sa.

Aplicand terminologia lingvistica realitatii profesioniste, ar trebuie explicata atitudinea mentala de care are nevoie un sportiv de performanta: sa urce in ring si sa lupte 5 reprize de 3 minute de full-contact si sa se pregateasca cu un singur obiectiv principal: EFICACITATEA. La acest nivel trebuie observant ca Thai Boxul se rezuma la mai putine miscari fata de alte arte martiale, executate cu putere si cu rapiditate. Daca eficacitatea devine prioritara, orice alta componenta tehnica isi pierde semnificatia. Odata invatate miscarile de baza, trebuie ca sportivul sa se concentreze pe mecanismele automatizate ale propriului corp, in detrimental tehnicilor mai spectaculoase pentru privitori dar care, in contactul propriuzis, arareori aduc eficacitatea necesara.