Daniel Ghita revine acasa invins, dar primeste respectul si admiratia noastra pentru prestatia sa Autor: Horia Ciocan
11/12/2010

Nu stiu voi ce a-ti simtit, dar pe mine m-a cuprins mandria sa il vad pe Daniel acolo in ring, intre granzii kickboxului mondial.
Poate realizam cat de mult inseamna pentru noi ca tara, dar si pentru sporturile de contact in general prestatia sa. Dar am impresia ca rezultatele ne vor depasi asteptarile.
Vorbeam ieri cu un prieten care se mira sa vada cat de multi sportivi ieseau dintr-o sala de box ce de obicei nu exceleaza in numarul de abonati, si se intreba daca nu cumva era ca rezultat al vre-unei partide mai importante din pugilism. Cred ca prezenta lui Daniel in Finala, si calificarea lui directa in Final 16 de anul viitor, au sa aduca mai multi fani ai acestui sport in salile de pregatire.
Sunt pe deplin constient ca nu toti cei care, purtati de entuziasm, au sa dea fuga la o sala de arte martiale din zona au un viitor in acest sport, sau urmeaza sa faca performanta si sa aduca noi momente de glorie pentru ei si pentru tara noastra. Dar sunt la fel de sigur ca dintre ei au sa se aleaga o parte care va duce mai departe sportul de contact, fie prin implicare, fie prin rezultate, fie doar prin simpla prezenta.
Personal, am vazut doua lucruri pe care le consider gresite la prestatia lui Ghita din sferturile de finala in fata lui Saki. In primul rand faptul ca nu a insistat pe loviturile mediane de picior la corp, pentru ca exact acel gen de lovitura a pus capat prezentei turcului in finala, cand Alistair i-a gasit punctul pe care Daniel l-a slabit asa de bine in prima lor runda. Si in al doilea rand mi s-a parut ca, la sfarsitul reprizei a treia fostul SPP-ist mai avea resurse de energie; am avut impresia ca am citit in expresia lui multumirea de sine, si credinta ca a facut destul pentru a invinge. E drept ca aici merita inteles intr-o anumita masura, pentru ca aceasta finala e totusi un concurs piramidal, si poate isi economisea energia pentru lupta care credea ca va urma.
Cipri Baciu, colegul de la box din redactia noastra, a mai punctat o alta chestiune, pe care eu, poate purtat de entuziasm, am trecuto cu vederea: tactic, Ghita e posibil sa fi abordat gresit a treia runda, accelerand prea mult in prima parte a ei si dandu-i posibilitatea lui Gokhan sa termine in forta si poate sa ii impresioneze pe arbitrii judecatori care i-au acordat decizia la puncte.
Acestea sunt insa detalii. Daniel a luptat frumos. A aratat o tehnica si o tactica de adevarat luptator acolo in ringul K-1 World Grand Prix 2010. A fost un adevarat luptator. Un roman de-al nostru a ajuns acolo unde, acum 3-4 ani, nu visam sa vedem vre-o data steagul romanesc. Si orice ar spune oricine, si cu toate felicitarile pe care Saki le merita pentru victorie si pentru rezistenta lui deosebita, sunt mandru de Daniel si de ce a facut pentru noi toti in tara soarelui rasare.
Cu stima, HORIA CIOCAN
|