În Tailanda, eroul cunoscut tuturor copiilor este Nai Khanom Tom, care în anul 1767 a fost unul dintre soldatii  capturati după cucerirea Siamului de Imperiul Ayuthia.

Noul conducător din anul 1774 , Mangra, a dorit ca în pagodă KET THAT unde erau conservate relicve ale lui Buddha, sa oraganizeze o sărbătoare de 7 zile, iar printre evenimentele din timpul sarbatorii sa aiba loc un turneu mare de lupta cu săbii si cu mainile goale.

Alături de Regele Mangra erau pregatiti Campioni birmanezi, supranumiti Alesii; adversarii lor au fost prizonieri de ani de zile din Tailanda, inclusiv Nai Khanom Tom.

Luptatorii birmanezi purtau un sarong care acoperă picioarele până la glezne, tailandezii fiind imbracati numai cu panning, îmbrăcăminte tradiţională înfăşurata pe părţile laterale şi legata cu un nod la spate.Mult mai liber in miscari, Nai Khanom Tom a putut  aplica intreg arsenalul său înfricoşător şi i-a învins unul după altul pe 10 dintre cei mai buni Alesi prin knock-out. Ca rasplata pentru performanta sa, Nai Khanom Tom a fost recompensat de Regele  Mangra cu libertatea si dreptul sa se intoarca in tara sa natala.

În Tailanda există încă multe sărbători patronate de familia regală cand se organizeaza lupte de Muay Thai, una din acestea, pe 17 martie, e inchinata victoriilor lui Nai Khanom Tom.
În călătoriile mele frecvente din anii '90 am vizitat Tailanda de patru ori, şi de fiecare dată am putut descoperi noi realitati ascunse. Chiar şi în Europa am avut sansa, alaturi de mai multi colegi sa admir formidabilii campioni Thai care, după ce a triumfat în anii ‘70-‘80 în ţara mamă, au emigrat în Vest uimind cei mai importati practicanti si profesori de arte marţiale şi sporturi de contact, provocând aproape la fiecare campionat occidenta  înfrângeri spectaculoase prin knock-out.

Iata cativa dintre acesti mari luptatori.

PUD PAD NOI, mai bine cunoscut ca "Golden Leg". Din 1971 pana in 1975  a fost regele absolut al tuturor turneelor din Tailanda, şi a reuşit să câştige titluri în trei categorii diferite de greutate. Recordul de KO-uri cu lovituri de picior la cap încă îi aparţine.

În Franţa, unde a locuit timp de peste 30 de ani, a fost vizitat de un ortoped pentru a ii măsura cu atenţie fluierul piciorului, iar concluzia a fost ca a lui era de două ori mai mare decât o tibie normal.

In anii '90, el s-a intors la lupta in ring , la vârsta de 51 ani, împotriva unui adversar cu peste 25 de ani mai tanar şi Campion European intr-o Organizatie internatioanala, pe care l-a învins cu un KO, din nou cu o lovitură puternică de picior la cap.

Dupa PUD PAD NOI. a venit timpul lui  Samart PAYAKAROON. Cu 184 lupte la activ şi un procentaj al victoriilor de 65%, Samart a fost un campion multivalent, reusind sa se afirme si in boxul profesionist, castigand chiar centura mondiala in versiunea WBC la categoria - 60 kg prin knock-out împotriva teribilului mexican Lupe Pintor.

DIESEL NOI e cel mai puţin cunoscut printre pasionati, dar acest campion formidabil a fost "forţat" să se pensioneze inainte de vreme de cauza imposibilitatii de a găsi mai multi adversari capabili să il învingă.

În ani ’80, in Europa soseste  KRONSAG, care accepta orice fel de provocare, cu reguli foarte adesea diferite de cele cu care era el obisnuit. Ii infrunta pe cei mai mari campioni ai vremii, adesea mult mai grei decat el – printer cei mai cunoscuti fiind KAMAN, HIPPOILITE si SCALP – câştigand toate confruntarile prin knockout-uri terifiante.

Imi amintesc personal de întâlnirea acestuia cu campionul din kickboxing si Savate Box Francez, ANDRE' PANZA , care, desi avea un avantaj de 12 kg  fata de tailandez , a suferit numeroase contuzii cauzate de KRONSAG, care cântărea numai 58 kg.

In anii 2000, multi noi campioni tailandezi au avut rezultate notabile, contribuind la raspandirea si la promovarea pe plan international a Muay Thaiului.

ERA MODERNA

Iniţial, Thai box a fost considerat ca o modalitate de apărare împotriva invaziei dusmanilor. Şi atunci când  au fost organizate turnee nereglementate si fara prea multe reguli, au existat multe accidente mortale.

Odată cu apariţia – in secolul trecut - a regulilor şi limitărilor tehnice, este suficient să amintim interdicţia de a lovi organelor genitale,  duritatea meciuriile a fost foarte drastic redusa, ca si numarul si severitatea accidentarilor.
Cu toate astea, inca au mai existat  incidente mortale, între anii 1966 la 1967 au decedat sase thaiboxeri Bangkook.

Răspândirea în întreaga lume a acestui sport a impus practicantilor si organizotrilor reguli medicale foarte stricte; din păcate trebuie să subliniem că aceasta prioritate nu există în România, desi ele sunt menite sa garanteze capabilitata sportivilor de a participa la astfel de competitii si protejeaza si raspunderea organizatorilor in eventualitatea unor accidente.
În 1994, în ceea ce a fost din punct de vedere tehnic prima mea călătorie cu adevarat benefica in Tailanda, cu ajutorul  unui Maestru  italian  extrem de respectat  în acolo, Marco de Cesaris din Roma, am putut observa comportamentul echipelor medicale si deciziile la acest capitol, care în Occident nu au fost puse in aplicare. În timpul luptei, chiar medicul de ring usca si curata sângele de pe rănile foarte adânci şi il retrimitea pe sportiv in ring.

Apoi am fost socat sa vad cum un tânăr thaiboxer de doar 14 ani a suferit o fractură de nas dintr-o lovitură teribila la cap, iar  medical, cu ajutorul antrenorului sau, a aplicat o proteza temporara peste nasul rupt în diferite puncte, dupa care l-au trimis inapoi in lupta. Sportivul a reusit apoi chiar sa isi termine adversarul printr-o teribila lovitura cu genunchiul la cap.

Mai presus de toate, thaiboxerii  dovedesc o rezistenta mare de durere.

Farmecul Muay Thai rezidă în principal în duritatea sa extrema, care a câştigat faima pe tot intinsul globului pentru practicienii sai, recunoscuti a fie printre cei mai curajosi si periculosi luptători din lume.

Citeste si celelalte editoriale

Muay Thai - Partea 1

Muay Thai - Partea a 2-a

Istoria si originile Muay Thai