Cand stai de vorba cu Sorin Asandi, fie si doar prin intermediul Facebook-ului, nu poti sa nu ai senzatia ca il cunosti de mult. E un om direct, sincer si fara ifose. E un sportiv, in primul rand. Si nu unul oarecare, ci unul de top, un campion. Un om care munceste de mic copil prin salile de antrenament. Diferenta dintre el si oricare alt campion roman? Vre-o cateva mii de kilometri. Sorin locuieste si munceste acum in strainatate, mai precis in Franta.

Astazi mi-am propus sa va spun povestea lui. Nu pentru ca nu ar fi atatea altele asemanatoare care merita spuse, dar trebuie inceput de undeva. Iar Sorin mi-a oferit ocazia asta. Si ii multumesc pentru amabilitatea cu care ne-a dedicat o parte din timpul lui.

Dar sa incepem cu inceputul. Poate numele de Lucian sau Simi Asandi nu inseamna mare lucru pentru multa lume, dar pentru Sorin, ei (primul e var si al doilea frate) au trezit dragostea pentru activitatea fizica. Era perioada comunista. "Nu stiu daca ai cunoscut sportul in epoca aceea, dar pot confirma ca macar atata faceau bine comunistii, la noi" isi aduce aminte cu o oarecare nostalgie el.

Pentru ca nu l-au atras luptele (sportul practicati de cei doi idoli de atunci ai lui), Sorin s-a indreptat mai mult spre luptele cu pumnii si picioarele. Cu toate acestea, pentru ca optiunile nu erau prea multe la vremea aceea, a fost nevoit sa intre intr-un club de lupte, la inceperea liceului, in Campulung Moldovenesc. Dar in paralel a inceput sa practice, de unul singur, Karate. Iar faptul ca i-a avut ca idoli pe Bruce Lee si Jean Claude Van-Damme nu e cu nimic diferit fata ce multi dintre noi au simtit in copilarie.

Boxul pe care l-a incercat mai apoi in Suceava nu l-a putut indeparta de dragostea sa, artele martiale. S-a apucat apoi de Kyokushin, Shotokan (ca mai oricine dintre cei de varsta lui) si quan qi do. Nu e de mirare ca a fost recrutat in armata si trimis in Bucuresti, la Politia Militara. Povesteste cu amuzament de obiceiul antrenorului sau de atunci, un locotenent major, care ii lovea cu un par, "asa cum vazuse el in filme japoneze".

Tot cu nostalgie isi aduce aminte de regulile foarte simple de atunci ale campionatului militar national : "KO sau pierdeai".

"Ne-am intors in Bucuresti eroi, fiecare campion la categoria lui (75kg eu) si echipa noastra campioana pe tara. Permisie pe Litoral, citatii pe corpul de armata...Seful cel mare, generalul Musteata ne-a facut cadouri la toti. Ce vremuri!"

"Dupa armata, (92) sentimentul intregii armate romane era de lehamite. Am avut mineri, jandarmi omorati de ei. Eram in dispozitiv in fata Guvernului, plini de gloante, dar ne-au retras. Am inteles ca era facatura si intram iar in comunism."

Sorin a ales atunci sa urmeze calea visata de multi tineri ai acelei generatii, Legiunea Straina. Avea multe avantaje. Experienta militara, titlurile din arte martiale, brevetul de parasutist. A trecut cu brio testele de la Aubagne, Castel Naudary, dar ghinionul lui a fost sa dea peste doi polonezi care ii cautau pricina. I-a capacit "rau de tot" dar au platit toti trei, fiind obligati sa plece.

A ramas in Franta, a muncit mult, pe foarte putini bani. Incet incet a inceput sa isi faca viata mai buna.  La 30 de ani a decis sa acorde inca o sansa marii sale pasiuni din tinerete. Au urmat cativa ani de cautari, kickbox, karate, full-contact.

"Am reprins experienta, am dat jos din grasimi, am inceput sa adun centuri negre si dani. Nu mai credeam ca voi putea lupta, dar ma antrenam mult. Am ajuns incet 3 dani in karate contact" povesteste el, "3 grade in full si kick, 2 grade in box american (acelasi cu full, dar in federatii diferite)".

Programul lui de antrenament, oricat de obositor era, poate insa sa trezeasca invidia sportivilor din tara.

"De la 17 la 19 mergeam in la box pe Stadionul Louis 2 din Monaco, si de la 19 la 21 la o sala din apropiere ma antrenam cu seful securitatii nationale din politia monegasca. Dupa cateva luni, l-am avut antrenor pe un tailandez multiplu campion de mauy thai si kickbox."

Desi a schimbat orasul de rezidenta, la vre-o 50 de km spre Cannes, continua sa mearga de doua ori pe saptamana la vechea lui sala de pregatire, chiar daca ajungea acasa seara la 11.

Cariera lui de amator a inceput la varsta cand a altora se sfarsea, dar i-a adus multe recompense: 10 titluri de campion departamental (judetean); 4 titluri de campion al Ligii de Karate a Coastei de Azur; 15 titluri de campion federal WKA-ISKA, campion al Frantei la Kickbox, Full Contact si K-1. Recunoasterea a venit odata cu aceste rezultate, si cu selectionarea in echipa Frantei WKA si WAKO, patru ani la rand.

Sorin obtine si o medalie de aur la Full-Contact in 2008, la Campionatul Mondial ISKA din Olomouc, Cehia. Dar nu acest titlul e cea mai mare mandrie a lui, ci acordarea unui altul. "Acest titlu mi-a adus onoarea de a fi citat ca cetatean de onoare pe merit sportiv, la un an in urma lui Ionut Iftimoaie, al orasului meu natal, Comanesti, judetul Bacau" povesteste el.

Urmeaza numeroase alte medalii internationale. Locul 3 la campionatul european de K-1 din Kaliz, Polonia, locul trei la cupa europeana de Kempo, locul doi la full-contact in 2009 la Roma, locul doi la Campionatul Mondial ISKA din Alicante, Spania. Incoronarea unei vieti de pregatire si de daruire pentru artele martiale a venit insa pe 23 ianuarie, la ora 1 dimineata, cand a castigat, in urma decizie unanime a arbitrilor judecatori, titlul mondial de full contact in versiunea WKA la categoria -75kg.

Viata nu e usoara pentru un sportiv care se pregateste afara. Nici acolo nu curg banii in buzunarele luptatorilor. Sorin isi dedica prima parte a zilei societatii de amenajari si constructii pe care o patroneaza, iar a doua parte antrenamentelor, de la ora 18 la ora 21. Poate ca nu l-a gandit ca un motto, dar vorbele sale ii oglindesc intreaga filozofie de viata si de pregatire. "Singurul mod de a castiga este acela de a munci de cateva ori mai mult decat ceilalti. Cand antrenamentul e mai dur decat lupta in sine, nimic nu mai poate impiedica victoria". Simplu, dar in concordanta perfecta cu conceptele si ideologia din spatele artelor martiale.

"Viata mea e doar munca si salile de antrenament, pentru ca sunt indragostit de ring" a incheiat el discutia noastra, intr-o maniera la fel de simpla si de sincera pe cum a inceput.

Multumim Sorin Asandi. Pentru cinstea pe care ne-o aduci, si pentru onoare pe care ne-o faci purtand in spate steagul Romaniei in ringurile de lupta din Europa.