Întotdeauna pregatirea mea a fost bazata pe strategia tactică, dar si pe cunostinte tehnice solide;  întotdeauna am preferat să observ totul şi să caut răspunsuri în modalitatile de pregatire ale vechilor Maestri  în loc de a căuta explicaţii si solutii in comportamentul si performantele vedetelor sportive ale momentului. Dar cu siguranta niciodata nu am refuzat meciul dur, mereu am luptat cu tot ce am avut pana la sfirsitul ultimei runde. Nu am castagat vre-un titlu important in cariera mea, dar stiam ca sunt respectat si stimat de colegii luptatori din vremea mea.

Privind aceste lupte dure, m-am intrebat daca si eu as putea sa rezist la atatea loviture puternice, tinand cont ca in toata cariera mea de luptator niciodata nu am suferit un KO sau un accident din cauza loviturilor, niciodata nu am fost numaratat de arbitrul de ring, iar cei care au reusit sa ma invinga au trebuit sa se multumeasca cu decizia arbitrilor, pentru ca mereu am terminat lupta in picioare.

La inceputul oricarui meci de Muay Thai, luptatorul tailandez efectueaza un dans specific, un ceremonial important (RAM MUAY) pentru aspectul psihico-fizic insotit de o melodie orchestrata de o formatie localizata langa ring. In acest dans, el executa diferite miscarii care reprezinta intentiile lui de luptator, dorinta de a invinge spiritele rele dar si de a il multumi pe Buddha. Multe de aceste dansuri reprezentau si un model aparte, care indicau clubul de apartenenta al luptatorului respectiv.

In ziua de azi, toata lumea stie ca luptatorii tailandezi au o mare capacitate de a suporta durerea fizica, dar daca ne-am oprim doar la acest aspect am risca sa diminuam celelalte calitati ale lor. Este necesar sa invatam sa observam mai bine, sa nu ne oprim la privirea de pe fetele lor acoperite cu vaselina (folosita pentru a forta loviturile adversarului sa alunece):  expresia lor e detasata, rece; ochii luptatorilor oglindesc concentrate asupra meciului; fata nu arata emotii,  nici furie, nici mila , nici frica, nici dispreţ, nici pasiune sau îndoială.

Cum de fapt este si in religia tailandeza, BUDDHA "Impersonal şi detaşat". Cu cat thaiboxerul este mai apropriat de Buddha, cu atat mai multa dificultate va avea adversarul sau, gasind in fata  o serenitate dezarmanta şi va fi  incapabil sa citeasca perplexitate, slăbiciune, sau furie in ochii luptatorului din fata lui.

Muay Thai devine o filozofie de viata, depasind statutul de sport, deoarece lupta nu se opreşte la sunetul de gong,ea continuand intr-un fel sau altul pentru întreaga existenţă.

In ziua de astazi, multi pseudo Maestri sau antrenori isi pacalesc nu doar elevii ci si pe ei insisi, pentru ca sunt total lipsiti de aceste concepte importante pentru a putea transmite nu doar tehnicile de lupta dar si acest inconfundabil Spirit specific artei stravechi a Muay Thaiului, care iti permite sa lupti si sa te invingi chiar pe tine insuti, si limitarile tale.

 
Arta Thai Boxului este "calea care prin sudoare duce la descoperirea Spiritului”. Aceasta cale trebuie întreprinsa cu un Maestru bine pregatit, capabil sa iti arate unde este Inima, Sufletul şi Foarta Musculara.

Aceste articole urmăresc pur şi simplu să arate acest drum.

Citeste prima parte a acestui editorial: Muay Thai - Partea 1