Nu face niciodată pasul înapoi, indiferent de situaţie. Are un curaj inteligent, alimentat de credinţa că victoria i-a fost asigurată încă de la antrenamente. Băcăuanul Florin Lupu a fost campion al României şi medaliat la nivel de amatori, iar la profesionism a avut o carieră scurtă, care din fericire nu s-a terminat. Îşi doreşte mult ca norocul să i se întoarcă la vârsta de 31 de ani. Soarta îi surâde, iar el vrea să merite şansa ce i se oferă.

Florin Lupu a fost unul dintre elevii preferaţi ai antrenorului Dan Şuhan, pe vremea când acesta ac­tiva la Sport Club Municipal Bacău. Datorită talentului şi seriozităţii cu care îşi cultiva calităţile native: viteză, forţă, rezistenţă, tenaci­tate, Florin devenise mâna dreaptă a apreciatului tehnician. Îl aştepta, se părea, o lungă carieră sportivă, în care zecile de medalii urmau să i se adune în vitrine. Dar timpul n-a avut răbdare.

Antrenor crud

„Cariera mea sportivă a fost bulversată de faptul că am fost nevoit să antrenez de la 22 de ani” Florin LUPU

Era 2003. La Campioanatele Naţionale de Kick-Box de la Bucureşti, colegul său Cătălin Sociu a suferit un atac vascular cerebral şi a murit lângă ring. Dan Şuhan era chiar atunci pe picior de plecare în Irlanda, acolo de unde îi venise o ofertă de a fi instructor sportiv al unei secţii de poliţie. Antrenorul chiar a prin ultimul tren spre Ţara Trifoiului, dar a lăsat în urma sa o situaţie încurcată. Aflaţi sub presiunea tragicului sfârşit al lui Sociu şi a unor voci din opinia publică, conducătorii SCM Bacău au stat în cumpănă dacă să desfiinţeze secţia de kick-box. Argumente ar fi fost: să împiedice o altă tragedie; secţia nu mai avea antrenor; kick-box-ul nu aducea suficiente puncte şi stânjenea în pregătire alte sporturi. Salvarea secţiei a venit atunci când tânărul Florin Lupu şi-a asumat rolul de antrenor. El şi-a făcut treaba cu multă seriozitate şi a convins că secţia de kick-box mai merită o şansă. Într-adevăr, rezultatele au început să vină din nou la SCM Bacău. Primejdia desfiinţării trecuse.

Pe cont propriu

Florin era împăcat cu ceea ce reuşise la Sport Club, dar pe plan financiar se îndrepta spre dezastru. Aşa că a renunţat la SCM, fără însă a lăsa un gol în urma sa. Alţi tineri antrenori, foşti elevi de-ai lui Dan Şuhan, au trecut la cârmă. Vreme de doi ani, Florin Lupu a plecat în Germania. A muncit din greu, a trudit “cu cârca” pentru a aduna bani şi a-şi împlini visul. Voia să aibă un club al lui, o sală a lui, un nume, o situaţie. A pus ban lângă ban şi s-a întors în România, la prietenii pe care şi-i făcuse în kick-box. La Bucureşti s-a pregătit la Respect Gym şi şi-a tras seva cu­noaş­­terii ca sportiv, an­tre­nor şi manager de club de la Alin Panaite.

A disputat meciuri fără mare im­por­tanţă la profesio­nism, până s-a întors în Bacău. A închiriat o sală, a amenajat-o impecabil împreună cu prietenul şi asociatul său Vasile Puşcalău şi a dat sfoară în ţară că Respect Gym Bacău salută lumea. Clubul, o lume a sportului şi civilizaţiei, s-a bucurat de succes. Multe zeci de băieţi şi fete i-au trecut pra­gul, iar unii dintre ei au devenit luptători buni.

Au fost şapte-opt tineri profe­sionişti de la Res­pect Gym Bacău care au lup­tat la ga­le în toată ţara, culegând victorii şi aprecieri.

Florin Lupu şi Vasile Puşcalău au reuşit chiar să organizeze la Sala Sporturilor o mare gală de tip Lokal Kombat, având drept capete de afiş sportivi renumiţi în România.

Visul lui Florin se îndeplinise aproape în totalitate. Mai puţin partea pe care o ţinea în inimă şi care îl ardea de opt ani.

Revenirea în ring

„Mi-am format elevii atât de bine, încât lipsa mea de la sală nici nu se simte. Am reu­şit să-i fac să se antre­­neze din conştiin­cio­zi­tate, aşa încât acum am timp şi de mine” Florin LUPU

Tânărul antrenor şi şef de club nu aban­do­nase şi visul de a de­veni cineva în pătratul cu funii. Ştia să se antre­neze, doar că nu avea timp.

Calităţile de pedagog şi bun organizator i-au fost de mare folos. La Respect Gym se lucrează în perfectă ordine, există o scară a valorii bine determinată şi res­pectată de toţi elevii săi. Practic, novicii învaţă de la cei gata formaţi, iar aceia la rândul lor fură meseria maeştrilor. Aceştia se antrenează singuri. Florin Lupu a putut astfel să-şi vadă de pro­pria condiţie fizică şi să se antreneze pentru sine însuşi, nu doar pen­tru a fi exe­mplu ce­lorlalţi. Aşa a revenit în ring, mai întâi în gale mai puţin im­por­tante or­­ga­ni­zate de prie­tenii săi bucureşteni. De curând, a prins o castană mare: un concurs local kombat la Rm. Vâlcea, pentru care s-a antrenat mult timp în Capi­tală, cu Alin Panaite.

A slăbit 5 kg pentru a ajunge la limita de 60 şi a putea re­pre­zenta România în cadrul unui campionat conti­nental sub egida WAKO Pro World Grand Prix, o competiţie extrem de puternică, la care au mai participat sportivi din Serbia, Italia, Franţa, Rusia, Grecia şi Spania. La Vâlcea, Florin Lupu l-a învins fără dubii pe italianul Tiziano Mascoli, iar acum se pregăteşte să câştige în faţa unui oponent sârb, într-un viitor GP, pen­tru ca Româ­nia să poa­tă dis­­puta finala cu Rusia, pre­zum­tiva cam­pioană de pe cea­laltă ju­mă­tate de ta­blou. “Echi­pa are promişi 30.000 de dolari în caz de victorie finală”, ne-a dezvăluit Lupu. “Sunt împlinit, fe­ricit şi onorat ca la 31 de ani să fac parte dintr-o mi­nunată echipă na­ţională, alături de renumitul Ionuţ «Pitbull» Atodiresei, Marius Tiţă, fraţii Bogdan şi Andrei Stoica, des­pre care sunt sigur că se va vorbi foarte mult în anii următori. Desigur, visez să pătrund în arena inter­naţio­nală, de ce nu?, la K1 Max. N-ar fi pentru mine decât un alt vis şi o altă realizare - mică pentru ceilalţi, mare pentru mine -, cum am tot avut”, a concluzionat Florin Lupu.

Sursa - www.impartialdebacau.ro